marți, 5 aprilie 2011

Scrisul iti releva personalitatea

Inclinarea scrisului

Se spune ca inclinarea catre dreapta a scrisului este una obisnuita si ca cei care isi aseaza literele orientate spre stanga depasesc limitele normalitatii. Cu toate acestea , s-a observat ca , adeseori, cei care tind sa isi incline in scriere literele spre dreapta sunt oameni foarte activi sau grabiti.
Literele inclinate spre dreapta in scrierea de mana indica , de obicei, nevoia de comunicare , dar nu si felul in care se materializeaza aceasta.De exemplu , o astfel de scriere poate transmite ca persoana respectiva isi doreste sa fie prietenoasa , sau manipulativa , ori cordiala , sau bagareata .Ei i-ar place sa controleze oamenii sau sa fie iubitoare ori incurajatoare , pentru a numi numai cateva posibilitati.
Literele drepte , neinclinate , indica , de cele mai multe ori, independenta ori un mare nivel de autocontrol. In acelasi timp , o persoana care scrie astfel tinde sa fie rigida sau metodica.
Scrierea oblica spre stanga este interpretata ca o directionare catre mama sau trecut.In acelasi timp, aceasta orientare a literelor pare a fi specifica mai ales femeilor dar si oamenilor marcati de un dezechilibru in relatia cu parintii.


Literele inclinate spre stanga denota emotivitate si rezervare. Cel ce scrie in aceasta maniera are nevoie sa fie sincer cu el insusi in primul rand si poate fi manat de resentimente atunci cand alti oameni incearca sa il forteze sa se angajeze fata de ei.

Ascendenta sau descendenta scrierii

Atunci cand cineva are tendinta de a scrie cu linii descendente , inseamna ca poate fi influentat de o depresie ori pesimism.

Turnura ascendenta a scrisului indica optimism si nevoia de a progresa.

Marimea scrisului

Scrisul de mana este caracterizat de trei zone orizontale : zona mijlocie, cea superioara si cea inferioara. In medie, scrierea oamenilor cuprinde cate 3 milimetri pentru fiecare zona , ceea ce inseamna o inaltime totala de aproximativ 9 milimetri .Mai mult decat atat , este considerata fi o scriere mare ; mai putin, o scriere mica sau marunta.
Literele mari folosite in scris sunt specifice oamenilor deschisi , extrovertiti .In acest fel, ei dau dovada de incredere in ei insisi , desi acest comportament nu se poate manifesta si in prezenta strainilor.Scrierea cu caractere mari este specifica oamenilor cu o atentie distributiva , avand talentul de a se ocupa de mai multe lucruri deodata.
Scrierea cu litere mici poate semnifica, de obicei, contrariul.Scrisul marunt indica o persoana ganditoare, obisnuita sa reflecteze indelung, ori una cu preocupari intelectuale. In acelasi timp, acest fel de scriere este specific adesea unor oameni care detin un mare nivel de concentrare sau se pot focaliza cu usurinta asupra detaliilor. Ei dau cele mai bune rezultate atunci cand li se da cate o sarcina pe rand, astfel incat sa nu isi risipeasca focalizarea.


Daca scrisul este mic si delicat sau elegant , el indica pe cineva care nu are mare abilitati de comunicare, cu exceptia catorva persoane care ii sunt foarte apropiate. Astfel de oameni nu reusesc , in general, sa se integreze cu usurinta in viata sociala.

Presiunea scrisului

Un scris apasat denota angajare , daruire, devotament si o abordarea serioasa a lumii din jur.Daca scrisul este foarte apasat , inseamna ca persoana respectiva devine foarte inhibata , tensionata sau iritata uneori , putand avea izbucniri temperamentale atunci cand i se pare ca cineva ii aduce critici.Astfel de oameni actioneaza mai intai, si abia dupa aceea (isi) pun intrebari. O scriere foarte apasata este adeseori constata in cazul criminalalilor cu sange rece.
Scrierea putin accentuata , fara o mare presiune asezata pe unealta scrisului , demonstreaza sensibilitate fata de atmosfera inconjuratoare si empatie fata de oameni .Totodata, scrierea fara o mare apasare este specifica persoanelor de sex feminin.
Atunci cand presiunea scrierii este variabila, literele fiind cand apasate, cand foarte usor conturate , este probabila o vitalitate scazuta a persoanei respective.

Zona superioara a scrisului (literele l , t , h , etc.)

Regiunea de sus a scrierii indica ceea ce se gandeste, felul in care se gandeste , ambitiile si idealurile, precum si imaginatia, mandria si parerile etice.


Scrierea ampla , inalta a partii superioare a literelor b, d, f, h,l,t semnifica ambitie si vointa in realizarea obiectivelor.Daca partea superioara a acestor litere este foarte extinsa , asta inseamna ca o persoana are asteptari sau sperante nerealiste cu privire la telurile pe care isi doreste sa le atinga.
In cazul cand zona superioara a literelor b, d, f, h,l,t are o inaltime medie , se presupune ca autorului scrierii ii place sa se gandeasca temeinic la lucrurile din jur si isi foloseste imaginatia intr-un fel foarte creativ.
O zona superioara foarte larga sau lata indica tendinta de a visa si a amplifica in minte idei si aspiratii.
Daca partea superioara a scrisului este mica , acest lucru denota ca persoana respectiva isi pune frau imaginatiei si se concentreaza pe indeplinirea stricta a sarcinii sau activitatii in care este implicata.

Partea inferioara a scrisului (literele f, g, j, p , q , y)


Regiunea de jos a scrierii cuprinde modul de manifestare a lucrurilor si evenimentelor care nu au ajuns inca la cunostiinta celui care scrie.
Buclele sau liniile inferioare ale literelor sunt variate si poarta diverse semnificatii.
O linie inferioara dreapta arata nerabdarea de a finaliza un lucru inceput.
O bucla inferioara semirotunda sugereaza evitarea agresivitatii si confruntarilor.
O bucla inferioara plina , ovala , executata apasat , denota un mare potential energetic , senzualitate sau ambitia de a face bani.
O bucla inferioara plina , trasata fara o mare apasare , indica nevoia sau dorinta de siguranta.
Daca buclele si liniile din partea de jos a literelor sunt diverse si variaza ca forma , cel care scrie se poate simti instabil si nefocalizat emotional ori sentimental.

Spatiile dintre litere

Potrivit grafologiei , spatiile dintre litere reprezinta felul in care te simti atunci cand socializezi , te exprimi in comunicarea vebala sau modul in care te bazezi pe intuitie in relatiile sociale.
Cand literele cuvintelor sunt extrem de conectate una de cealalta , aceasta este tendinta unei persoane cu o gandire foarte logica sau sistematica.
In cazul cand numai unele litere raman nelegate de cele alaturate , se sugereaza ca este vorba despre cineva inzestrat cu intuitie sau un talent artistic.
Atunci cand cea mai mare parte a literelor nu este caracterizata printr-o conectare grafica , este vorba adeseori de un om egocentric.


Spatiile mari dintre litere sugereaza fie dorinta unei persoane de a lasa ca vorbele ei sa capete importanta si sa fie remarcate , fie nevoia ei de a se exterioriza fara constrangeri de nici un fel.Uneori, astfel de oameni evita sa se integreze intr-o colectivitate sau un grup , preferand sa fie singuri.
Spatiile mici dintre litere indica ori o pesoana dinamica , gata sa actioneze , sau dorinta /aspiratia de fi impreuna cu ceilalti , dar oamenii caracterizati de o astfel de scriere pot fi uneori vulgari sau bagareti , mai ales atunci cand scrisul este lipsit de finete.

Spatiul dintre randuri

Mostrele de scriere pentru studiul grafologic trebuie sa fie execut

ate pe foi albe , fara linii orizontale , mai ales in scopul evidentierii spatiului dintre randurile scrise. Adeseori, distanta dintre randuri descrie ceea ce este in mintea celui care scrie.
Spatiile mari intre randuri sugereaza dorinta de a sta deoparte si a privi lucrurile in perspectiva , dar si tendinta de a se incadra intr-o viata ordonata si sistematica.
Distantele mici intre randuri denota ca cel care le-a scris obisnuieste sa se angajeze sau sa se implice profund in actinuile pe care le face , ori ca ii place sa se integreze in grupuri si colectivitati de oameni. Persoanele caracterizate de spatii micii intre randuri si care au un scris mai curand liber in structura pot da tot ce au mai bun in ele atunci cand isi insusesc disciplina de a ramane calme in momentele tensionate.
Ritmul scrierii

Atunci cand cineva scrie nestavilit , spontan , fara a intreruperi , se presupune ca este caracterizat de ambitie, activism , neastampar , nerabdare si agilitate a gandirii.
Pauzele evidente din timpul scrisului indica inflexibilitate , prudenta , lentoare , planificare si tendinta de a intinde capcane celorlalti.

Aceste trasaturi si interpretari ale scrisului pot constitui un mic dar util ghid despre comportamentul oamenilor si despre felul in care interactioneaza acestia in societate. Totodata , ai ocazia de a iti analiza scrisul tau de mana si de a descoperi noi lucruri despre tine sau de a-ti confirma niste incertitudini legate de personalitatea ta. In acest fel, poti verifica cat de eficiente sunt aceste simple indicii grafologice in relevarea caracterului unei persoane.


Pianul — o fereastră spre lumea muzicii


„INSTRUMENTUL muzical desăvârşit“ — aşa consideră unii pianul. De o adaptabilitate şi expresivitate aparte, pianul e la el acasă atât în lumea muzicii clasice, cât şi în universul jazzului şi al muzicii pop. Se remarcă pe scenele de concerte atât prin impetuozitate, ca instrument solistic, cât şi prin discreţie, ca instrument de acompaniament pentru un cântăreţ timid. „Poate ţine locul unei întregi orchestre“, dar se şi poate armoniza uşor cu aproape orice instrument. Descris drept „echivalentul muzical al paletei pictorului“, pianul a inspirat unele dintre cele mai frumoase compoziţii muzicale scrise vreodată. Dar cine a inventat pianul şi de ce se bucură acest instrument chiar şi în prezent de o atât de mare popularitate?

Constructorul italian de instrumente Bartolomeo Cristofori a îmbinat modelul de bază al clavecinului cu mecanismul cu ciocănele al clavicordului, folosind pentru lovirea coardelor ciocănele de lemn acoperite cu piele. El şi-a numit invenţia gravicembalo col piano e forte (clavecin cu piano şi forte), prescurtat pianoforte, sau pian. Se obţinuse deci un instrument de o sonoritate mai amplă, mai bogată, ce putea emite sunete de intensităţi variate.
Din nefericire, Cristofori nu a trăit suficient de mult ca să vadă succesul de care avea să se bucure noul lui instrument. Întrucât puţini se arătau interesaţi de invenţia lui, Cristofori s-a întors la construirea de clavecine. La aproape 30 de ani de la naşterea primului pian, constructorul german de orgi Gottfried Silbermann a reexaminat modelul pianului şi a început să construiască şi el piane. Nici meşterii din Germania şi Austria nu s-au lăsat mai prejos, realizând un model mai mic şi mai uşor, numit pian pătrat.
În Anglia îşi desfăşura activitatea un alt grup de constructori de piane. Aceştia emigraseră din Germania spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. Unul dintre ei, Johannes Zumpe, a elaborat un tip de pian pătrat ce s-a vândut foarte bine. Sébastien Erard din Franţa şi alţi constructori din Europa şi America au adus şi ei unele îmbunătăţiri. Iscusitul tâmplar de mobilă fină, scoţianul John Broadwood, şi-a dat seama că pianul avea să fie ideal pentru tinerele doamne din clasa de mijloc, recent îmbogăţită. La puţin timp, compania lui era angrenată în producerea unui mare număr de piane pătrate şi piane cu coadă.
Pianul începea să câştige teren în cercul compozitorilor. Când Wolfgang Amadeus Mozart a vizitat atelierul bavarez al lui Johann Stein, în 1777, pentru a încerca noul instrument, tânărul muzician a fost impresionat. Nu după mult timp, compunea muzică pentru pian. În doar patru ani, Mozart a scris nu mai puţin de 15 concerte pentru pian! Totuşi, după numai câţiva ani, cel care avea să arate lumii calităţile noului instrument era Ludwig van Beethoven. Sub degetele maestrului, pianul prindea viaţă, iar sunetele căpătau virtuţi vocale. Iată instrumentul mult aşteptat de lumea muzicii. Scenele vibrau acum cucerite de un nou curent: muzica romantică, pasională, inspirată de pian. Frédéric François Chopin, renumitul „bard al pianului“, a găsit în acest instrument mijlocul desăvârşit de a-şi exprima gândurile şi trăirile.
Din nefericire, cadrul de lemn şi coardele subţiri nu supravieţuiau interpretării pline de patos din timpul unui concert. Prin urmare, fabricanţii de instrumente au început să folosească tije metalice de susţinere până când s-a elaborat cadrul de metal dintr-o singură bucată. Acum ei puteau folosi coarde mai groase şi ciocănele mai grele pentru a obţine sunete de o mai mare intensitate. Aceste sunete, de altfel destul de aspre, au fost corectate prin acoperirea ciocănelelor cu fetru. Dispunerea pe diagonală a coardelor mai lungi peste cele scurte a contribuit mult la îmbunătăţirea calităţii sunetului şi la economisirea de spaţiu. Astfel şi-a făcut apariţia pianul modern şi, odată cu el, pianiştii de renume. Sălile de concerte erau acum arhipline de melomani entuziasmaţi de noua artă pianistică. Între timp, pentru a satisface uriaşa cerere de piane, meşterii din Europa şi America au început să producă în masă râvnitul instrument
Pianul
La începutul secolului al XX-lea, în fiecare casă trebuia să existe un pian, ca simbol al statutului social, indiferent dacă cineva ştia să cânte la el sau nu. Pianiştii erau foarte căutaţi pentru a întreţine clienţii şi călătorii, pentru a realiza fundalul sonor al filmului mut nou apărut şi pentru a da lecţii unui număr crescând de iubitori de muzică. Reuniunile de familie gravitau în jurul pianului, iar amatorii îşi prezentau propriile compoziţii. Se compunea întruna muzică pentru pian. Mai mult, instrumentul a inspirat noi stiluri de interpretare, de o mare varietate, precum sincopatul ragtime atât de atrăgător, lentul blues sau ritmicul boogie-woogie.
Declinul pianului a început să se facă simţit după primul război mondial. De la o excepţională producţie de 600 000 de piane pentru întreaga lume în anul 1910, vânzările de piane au scăzut treptat. În lumea divertismentelor, pianul a fost înlocuit de fonograf, radio, casetofon şi, în cele din urmă, de televizor. Dar asta nu a însemnat nici pe departe apusul epocii pianului. Progresele tehnice înregistrate după al doilea război mondial au reînviat interesul oamenilor faţă de acest instrument. În 1980 s-au produs peste 800 000 de piane. Azi, pianele mai uşoare se fac din plastic şi din aliaje, iar clapele albe sunt acoperite cu material sintetic, nu cu fildeş. Japonia a devenit unul dintre cei mai mari producători de piane, iar China l-a adoptat ca „rege al instrumentelor“.
capătă popularitate

Lie to me

Lie to me("Minte-ma") este un alt serial preferat pe care il urmaresc.
Lie To Me este un serial de televiziune american. Personajul principal este Doctorul Cal Lightman, care ajutat de colega sa Dr. Gillian Foster, detecteaza inselaciunile, minciunile oamenilor analizand limbajul corpului si microexpresiile, si isi foloseste acsete talent in favoarea clientilor sai (ca de exemplu politia). Cal si Gillian o angajeaza pe Ria, care se pare ca are un talent innascut in detectarea minciunilor. Intre cei doi se pare exista cateodata divergente, poate pentru ca Cal atrebuit sa invete tot ceea ce stie, pe cand Ria are un ochi format. Pe parcursul episoadelor, echipa rezolva diferite cazuri, de la crime la cazuri nu atat de grave. Personajul principal este bazat pe Paul Ekman, un cunoscut psiholog si expert in citirea limbajului corpului si a expresiilor faciale